Dacă e să vorbim , păi să vorbim.

Am citit că e mediocru să vorbești despre ploaie , dar despre ce să vorbești ? Probabil sânt subiecte mult mai bune dar ceva , ceva e straniu aici .

Știu , dacă ploaia e ceva deja trecut , zăpada e perfectă .

Î: What if my whole life is a waste?
R: Dacă am ajuns aici , atunci așa să fie , mi-am irosit scurta viață , dar mai e timp pentru a o resuscita . E imposibil să nu mai am vreo șansă , cu toții avem una . Oare ce se va întâmpla dacă nu voi ajunge acolo unde îmi doresc eu ? De cine să întreb? Să nu cumva să nu-mi răspunzi , nu ignora întrebarea mea . Știu că mulți dintre voi cred că exagerez sau poate cred că e doar ceva fals ceea ce zic , dar nu e . Nu am nici cea mai mica idee despre ce să scriu , e o mulțime de spus și de scris aici , însă mă simt de parcă toți sunt plictisiți și eu doar vă plictisesc și mai mult .

Cum se ajunge la asta ? În momentul în care obțin ceva sau îmi doresc ceva , știu că nu merit nimic. Îmi doresc să zbor cu o umbrelă dar știu că nu merit să simt libertatea aia și nu merit să simt cât de ușoară sânt . Mai simte cineva astfel de tâmpenii ? Dacă da, atunci nu mă voi simți atât de plictisitoare . ha . Când dau de ceva bun , o carte sau o persoană super bună , care mă înțelege și e interesată de identitatea mea cam șchioapă , partea întunecată din mine strigă spre mine că nu merit nimic . Începe să arunce cuvinte urâte , care uneori ajung la piatră . ,, Dar eu nu am motivație , doamnă ” nu am recitat poezia pentru că nu am avut motivație , la care profa a rămas trăsnită de acele cuvinte . Și asta mi-a plăcut , enorm .

Cortina
Anunțuri
Dacă e să vorbim , păi să vorbim.

Aleargă.

Noiembrie 
[ noiembrie ]
– o parte din an în care plouă atât de ușor și rece încât vrei să alergi –

Orice s-ar întâmpla să nu-ți fie frică să alergi și să găsești curajul de a o face . Chiar dacă ești terorizată de clipe trecute , care crezi tu că te-ar putea urmări  , că ar putea fi în spatele tău , că s-ar putea apropia la fiecare pas. Vocea ta îți va sugera strigând în urechi să alergi . Nu te întoarce să vezi , ești prea slab să faci asta , aleargă și mai repede . Chiar dacă te doare peste tot , cu toată oboseala , cu toată durerea pe care o simți în picioare , să nu te întorci , să nu te prăbușești . Și dacă începi să vezi lumină , și dacă te apropii și mai mult , vezi că fereastra e deschisă . E cineva acasă . Nu intra , dar mergi mai departe , caută o casă în care vor ști și vor înțelege că ai lăsat acolo , singur cu el , trecutul și toate chestiile uzate.

163 de cuvinte scrise mai sus și deja realizez că am spus totul . Am spus că miercuri m-a lovit prezentul . Miercuri am văzut cum oamenii încearcă să pară fericiți . Și până acum , tot nu am înțeles de ce o fac . Dar am citit că o fac pentru a evada din obligația de a explica fiecărui de ce . Eu am o întrebare .

Î : De ce uneori e atât de greu să vorbești despre durere ?

R : Pentru că în momentul în care vorbești o lași să te doboare , probabil . Îi arăți cât ești de ușor de cucerit . Îi demonstrezi că a pus mâna pe tine și e capabilă să te arunce în sus și apoi să te iubească frumos . Să te uite , apoi să te caute insistent , să te scrie cu pixul , apoi să te parfumeze cu aromă de bergamot . aw , ah , ow , cât adevăr . Și acum îi pui mâna pe obraz , dar ți-o retragi imediat . Pielea neantului nu mai e piele . Nu mai pare deloc ceva omenesc , cald și aromat . E rigidă și lipsită de viață . Ai dispărut – acest lucru înțepenit , nemișcat , e un recipient gol – și nu vrei deloc să recunoști că e corpul tău. Deci te-ai distrus singură , prin cuvinte și dubii . Am fost nemaipomenită .

Aici , acum , 370 de cuvinte , fiecare în parte a ajuns , a atins piatra . Presupun că a durut , destul de tare , intens .

A citit cineva ,, Adevărul despre fete ,, de Rebbeca James ? E bună cartea , extrovertită , imprevizibilă .


cortina

Aleargă.

Lumină.


Cum știi dacă ai sau nu suflet sau dacă ai sau nu capacitatea de a iubi și proteja ?
Speechless.

Cum te simți când ești dezămăgit ? Îți spun eu , la sigur ești gata pentru toate , ești sigur că poți merge mai departe , poți da uitării memoriile și poți tăia în stânga . Dar , defapt , tu nu ești gata de nimic , știi că în adâncul tău , undeva , la sigur speri că totul va fi bine , așa , bine ,ok , totul va fi cum a mai fost cândva . Păi nu va fi așa . Oricum totul a trecut deja , nu ?  Nu asta ziceai tu ? nu asta spuneai când priveai pe fereastră și căutai pe ea/el , chiar dacă știai că e o probabilitate minusculă , chiar josnică , de a vedea pe anume el/ea acolo  ? Da . Și aici punem punct.

Dar cum faci când ești indecis ?  Cum faci dacă nu ești capabil să decizi dacă poți tăia sau  nu ? E destul de complicat , deciziile . Iată ce mă sperie pe mine. Știi cât de mult ai nevoie de o decizie când totul e rahat în jur ? o , da . O decizie poate schimba multe . Chiar dacă ești pierdut/ă nu te lăsa pradă sfaturilor , îmbrățișărilor sau mai știu eu ce . O decizie e prea mult dacă ești supărat , mai bine alege să nu faci nimic . Nu lua vreo decizie .  Nu vorbi . Nu plânge și nu te plânge.

Uneori aș asocia puterea de a te izola cu indiferența . Mulți discută despre timp , despre filme ,despre bărfe , și atunci ce fac eu ? Pierd orice speranță că mai e vreo șansă sau o lumină . Și aici apare sufletul și puterea de a iubi sau proteja .  Anume aici trebuie să realizezi dacă ai sau nu chestia asta . Uneori ar putea să-ți pară că nu-l ai ,  dar defapt , sufletul e acolo de fiecare dată . Cum știi asta ? lol , știm prea bine că astfel de lucruri nu se știu dar se știu , și e ceva firesc. Dacă am primi o carte și din ea vom afla cine și câte suflete are , atunci ar fi superb . Te-ai citi ca pe o carte și atunci când vei sfârși să te citești vei fi lăsat și vei începe să te închizi , vei începe să-ți pierzi din mirosul bun de carte și din simpla dorință de a înfrunta o nouă zi.  Și aici nu se pune problema cu sfârșitul vieții , aici vine ideea că nu mai ești interesant  , ești urât de viață sau ceva de genul. Ar fi superb . la sigur. Tu , care citești asta , să știi că ai suflet și nu fi prea încrezut că cel de lângă tine îl are .Dar pentru a afla asta ar fi superb să înveți să citești din oameni . A citi din oameni e ceva straniu , la fel ca tine. Deci , te vei descurca , asta o știm prea bine.

Nimeni nu te poate face să urăști ceva fără ca să iubești mai întâi .

Dar eu nu urăsc. Și nu e nimic grațios sau extrem de bun în a urî . Asta trebuie de știut . Presupun.


 Când vin sărbătorile ? mm ?  Mulțumesc frumos pentru fiecare follower în parte , e specială chestia asta . Deci mulțumesc.

Cortina.

Lumină.

Viitor.


Am scris că voi vorbi despre viitor , însă deja simt că voi vorbi și despre alte lucruri.

Da

Destul de complicat ( știu că mă repet ) , deci . Știți cât de greu e să găsești un film bun ? Dacă te confrunți și tu cu astfel de probleme , atunci high five me dude . Asta e destul de trist. Reflectam asupra unor teme interesante cu ajutorul cărora se vor primi niște postări destul de bune , dar , mi-am schimbat părerea. Tot ce știu sigur sigur e că voi avea astăzi tort la cină . yoy. Deci despre viitor , totuși trebuie să vorbesc despre el.

Viitorul e ceva greu de imaginat dacă trăiești în locul meu , dar , poate , undeva cineva știe exact ce  vrea de la viață . Admir acești oameni , desigur că îi admir , ei sânt superbi . Oamenii sânt superbi indiferent de faptul dacă știu sau nu ce vor face în viitor. Uneori și eu știu ce voi face în viitor , de exemplu astăzi . Tortul , nu ai uitat , nu ?

În viitor vor fi oameni care vor băga piciorul în relația cu tine , în viitor vor fi oameni care te vor iubi și vor fi prea slabi ca să-ți marutrisească  asta ,acolo vor fi oameni care vor fi acolo pentru tine , acolo vor fi oameni care își vor rupe cuțitul în spatele tău , oameni care te vor urî , care vor dori să fie ca și tine , oameni care vor dori să te ucidă , mănânce sau probabil săruta. Vei întâlni oameni care poate îți vor face un altar acasă și te vor venera pentru puterea ta și indiferența ta. Asta e . Și acum despre iluzii. Despre chestii false și despre iluzii. Să știi că nu e cazul să visezi cu ochii deschiși , pentru că la sigur nu vei reuși . Dacă visezi cu ochii deschiși atunci visele tale sânt vise stranii . Totul e cam straniu, yep.


The art of getting by.

Destul de bun titlul pentru un film . 17:22 și gândul iarăși suflă .Nu , trebuie să încep a învăța din arta de a trece peste . Peste oameni , gusturi sau peste amintiri. Până la urmă oricum ajungem să plângem după amintiri , nu după o anumită persoană . Trebuie să înveți să treci peste pentru că nu poți să suferi o eternitate , lumea e făcută altfel, trebuie să încerci , să adori , să profiți bine de tot , să lași , și până la urmă să treci peste. Urmează să privesc filmul și să văd dacă pot învăța din arta de a uita . Defapt , nu , nu de a uita , de a lăsa acolo , undeva și de a uita drumul .Pentru că dacă știi drumul la sigur vei fi tentat să mergi acolo uneori .

Cortina

Viitor.