Cuibul nebunilor

Ce dacă eu o să fiu mai sinceră decât am fost ? Ce dacă voi arunca ceva ? Ce dacă refuz să accept prezentul ? Ce dacă tu te-ai transformat și instrumentele metamorfozei le-ai pierdut ? Sau le-ai ignorat ? Ce dacă ? m?  Ce dacă vei uita cum prima dată ai dat de cineva aproape perfect ? Ce dacă vei realiza că nu ai avut dreptate considerând ceva/cineva aproape perfect ?Ce dacă te lași în voia cursului unei lumi căreia nu-i poți guverna exploziile de delir ? Ce dacă nu ai mai naufragia atâta în descurajare ? Ce dacă pe pereții vârtejului în care te miști vei fixa ceva mai simplu ? Ce dacă nu vei ezita ? Ce dacă vei asculta ? Ce dacă vei amplifica sunetul loviturilor ? Ce dacă toate-s așa ? Ce dacă asta e ? Ce dacă? Păi dacă tot dacă, dacă . Nu există dacă , există acum . ( așa banal spus) . Eu râd , deși nimic aici până când nu-i vesel .

Știu că asta-i straniu , dar am pierdut cam puțin din talentul de a mă ucide . Credeam că o voi face preț de vreo lună , dar a durat puțin , lovitura , conștientizarea , puțină evadare , puncte albe și cafenii , jumătate de noapte cu ochii deschiși și puțin tonaj pe ,,suflet ,, a 2’a zi . Și după aia tot atât de bine și liber . Schimbări presupun . Și am uitat partea cu scrisul despre lovitură . Dar postarea nu-i despre lovitură , postarea e despre ceea ce am ajuns să fiu . Ce anume nu știu , nimic sigur .

It’s only after we’ve lost everything that we’re free to do anything.

Când am privit filmul , fraza asta nu era atât de plină de  de ceva bun , acum e plină , mega plină . D r m ă a lol . Iată aici amuzant . Aici da . Eu tot încă nu știu ce am pierdut , dar voi nota pierderea când voi da de dânsa . Nu cred că-i posbil . (Urâtă exprimare .)

Hublou

 

 

Anunțuri
Cuibul nebunilor

Absurdități mistice

Deci așa , pentru că lumea-i destul de plană și goală azi m-am împiedicat rău de ideea că aș vrea să cunosc pe cineva nou . Și asta-i aiurea dorință pentru că-i aiurea . Cum să fii așa cum ești fără să urmărești gândurile uneori tâmpite ? Poți aștepta mai degrabă să vezi vântul sau să te întrebi ce formă are focul .Păi iată așa . De aia singurătatea e bine apreciată aici . Nu-i genul de singurătate tristă unde se caută umbrele pentru 3 pentru a se consola . E genul de singurătate plăcută unde de exisența ta știe doar chestia care inspiră și expiră prin găuri fixate și se lasă condusă în toatalitate și acceptă orice provocare mai puțin reală , dar care moare dacă-i ignori sursa de energie .

“Vincent Van Gogh used to eat yellow paint because he thought it would get the happiness inside him. Many people thought he was mad and stupid for doing so because the paint was toxic, never mind that it was obvious that eating paint couldn’t possible have any direct correlation to one’s happiness, but I never saw that. If you were so unhappy that even the maddest ideas could possible work, like painting the walls of your internal organs yellow, than you are going to do it.  ”

Hai și noi să ne pictăm rinichii în verde și vom fi grădinarii rinichilor . Tu vei fi apă , eu semințe . Tu stropitoare , eu pământ . E destul de ușor, oamenii sunt apă . Uneori ei seacă , uneori îngheață , uneori se evaporă , uneori pleacă , uneori se adâncesc și îneacă speranțe și încrederi . Uneori ei se revarsă în alți oameni și devin un om mare , lol . Asta-i amuzant . Uneori apele astea , trec prin pietre și deformează piatra . Deci , apă peste tot . Destul de neinspirat  . Păăi , vrei sau nu ? Nu sunt sigură dacă verdele e cea mai bună alegere , dar probabil e . Mirosul de verde-i destul de aiurea .poate fi un gândac sau poți fi doar tu , mergând prin verde . Sau tu ești verde sau verdele e tu .

De ce sunt puțini fluturi ? Straniu asta . Ai ucis tu cuuuumva fluturi ?

*plouă*

Hublou

Absurdități mistice

soare etern și lună tot

 Știi de ce îmi pare rău ? Îmi pare rău că nu am un coșuleț mereu în cutia toracică. Dar nu prea știu de ce îmi doresc asta . Probabil pentru că trebuie să fie ceva care să-mi construiască câte o jumătate din aripă . Undeva pe vreun perete pe jumătate distrus era scris că nimic nu-i mai frumos decât o conversație frumoasă cu o personalitate frumoasă . Yeep , adevăr aici . Peretele adevăr spunea și Spune . Dacă cineva ar vrea să-ți poarte imaginația pentru câteva zile ? Uneori tu ai atâtea gânduri , de astea   bune de tot , daaar când le pui în practica iese mai nimic . Și asta se întâmplă probabil din cauza timpului . Și probabil din cauza că îți porți singură imaginația . Dacă ai arunca o bucată din tine spre soare , te vei surprinde arzând și mergând . Înțelegi ? Nimic nu arde mergând dar imaginația arde și sprâncenele tale tot. Și în acest moment , își aprinde geana și strigă pentru că flacăra e prea fierbinte .

 Nu se aude bine , rotește spre dreapta , sau nu , nu mișca și ridică în sus . exact . în sus , nu în jos . Tu tot ai fobia asta de a merge pe străzi ? Sau fobia transportului public ? Apa vine peste tine , vine și la un moment dat rămâi la mijloc de drum . Pe jumătate în apă și pe jumătate în pământ , pentru că apa a decis să-l adopte . Unde ai mai văzut tu ca pământul sa fie adoptat de apă , apă de mare adusă în sticluțe mâncate de iepuri ? Ai văzut ? Sau vei pretinde că ai văzut pentru că uneori tu lași cuvintele să treacă pe lângă și nu le lași prin tine .

Unii caută meteoriți care i-ar propulsa într-o lume ceva mai puțin liniștită si repetabilă , udeva neinspirată , lol. Dar unii nu caută nimic pentru că meteoriții nu stau pe pământ . Meteoriții sunt pentru cei care singuri sunt meteoriți . Poți să mergi după metoda cutiilor de meteorit din magazine  , dar poți să mergi după metoda apariției spontane , modelare și remodelare pentru că în carne se taie ușor . Se face ușor se face și dificil . Poți să iei în mână tot ce ai ajuns și să-ți șoptești devenirea . Nu sunt sigură ce poate urma după , dar mulți rămăn ok cu ceea ce obțin . Împletește-ți un cuib în ochii cuiva , în ochii tăi , pentru că eu rămân fidelă gândului că ochiu face omul și întreaga lui fulgerare prin lume . Dar din ce să faci cuibul ? Dacă nu ai amintiri și crengi făcute din momente , atunci rămâi fără cuib . Da , se poate și fară cuib , merg bine fără cuib . Dar nimeni din noi e pasăre , fieare din noi e un monstru cu aripi de pește . Nu generaliza !!! Nu . Nu . Care pește ? Ce aiureală , ignoră partea cu peștele și monstru pentru ca ideea cu oamenii fără cuib care sunt monștri nu-i deeloc genială , lol

Holy moly uitasem de hublou și de Jon Snow

Hublou

soare etern și lună tot

Sunete în lumină

 Tu ai nevoie doar de apă . Destul de straniu că eu am schimbat puțin ( ușor spus puțin ) picioarele , mâinile (mâna , de fapt , eu totuși cred că el are doar o mână ) ,degetele și nările blogului . Dacă arată prea aiurea , ar fi superb să-mi zică cineva asta . Daaar , tu nu te uiți la exterior, tu te uiți la chestii mai serioase . Conținut și tot tacâmul + miros . Nu cred că monitorul meu miroase , poate doar dacă nu l-am scăldat în suc de portocală , căpșuni , cireșe , ceai , cremă de la prăjituri , lol , apă , vitamine , sirop de cireșe , perne cu ciocolată . De ce să vorbești despre mâncare ? Mai bine scrii o poezie . O poezie despre melci care-s condamnați la moarte de picioare și ochi fără cap .

Un melc trecea prin tine

Un pește a văzut că prin tine se trece ,

Un pește a trecut prin tine,

Un pește a chemat alt pește.

Peștii au trecut prin tine

de parcă erai făcut din apă ,

de parcă erai un lac sau chiar apă,

un lac făcut de cineva care-și dorea pești în grădină.

Cineva a dat foc apei , pentru că erai tu pește

Pentru că nimeni nu te vrea pește ,

cineva te vrea apă pentru alt pește.

alt pește pentru că cineva crede că tu deja te-ai ridicat la suprafață,

dar tu încă ești viu .

presupunem

Asta presupune o poezie . Orice text scris astfel , e poezie . să nu citești dacă nu ai despicat melci . Nu pot scrie poezii , nu am talent la asta .

I thought I would be understood without words.
Vincent Van Gogh, in a letter to Theo Van Gogh
Iată , fraza asta rezumă întreaga mea existență , fără cuvinte-i mult mai simplu . Nu te ucizi după ce ai spus ceva , nu trebuie să-ți zgudui vocea . Tu ai voce de rinocer și asta-i superb . Dacă ai avea și urechi de rinocer , mi-aș face loc acolo , să văd lumea de pe urechile tale . ha , asta sună  a ceva imposibil . Dar cineva cândva zicea că absurditățile sunt cel mai aproape de realizare .textul de sus nu e poezie , deci nu trebuie tratat ca o poezie . lol
Huuublouuuu
Sunete în lumină