Tentacule de voci

Totul merge de la sine  . Cel puțin asta spun toți . Ei zic : e firesc ca asta să se întâmple , e ok să nu accepți și e mega ok să schimbi ceva , dar să rămâi tot aici pentru că nu noi suntem cei care aleg cine rămâne lângă noi și cine pleacă de pe  pământ . Când trotuarele gem de lume și de gânduri murdare evocate de oameni și mai murdari , eu sunt în altă parte . Ca hipnotizată , ca pusă pe pilot automat . Ca și cum nimic nu s-a întâmplat , dar dacă ai întreba te-aș ucide în cuvinte . De fapt , greșit . Nu te-aș ucide , prea mulți pleacă de aici . Totul e parcă așa cum a fost și dacă e să mă opresc acum din tot ce fac , văd că nu e deloc cum a fost .Ceva în esență s-a schimbat , ceva nu mai durează , nu mai merge , nu mai este .

Și cel mai plăcut într-o viață e că ți se întâmplă lucruri, Ți se întâmplă să fii victimă , om fericit , creatură minusculă , personalitate cretină , copac verde din dreapta și uscat , mega uscat din stânga , ți se întâmplă să fii filă din carte pentru unii și filă din caietul de matematică pentru un pasionat de artă , să fii pagină goală pentru alții și perete scris până la refuz pentru mulți alții .  Simplu . Doar se întâmplă și uneori ai șansa să faci parte din lucruri și uneori să fii doar ochi cuminți așezați pe scaune albastre. Doar istorii se întâmplă . nu ? Se mai întâmplă să fii martor . Martor la trecerea oamenilor care  trasează o mulțime de linii diverse , traiectorii niciodată identice . Diferite de tot , așa încât să nu-ți fie simplu să treci în altă parte . Și să mă mai întrebe pe mine cineva de unde eu sunt lipsită de această formidabilă capacitate de a ..ă. suferi  . Să nu întrebi că rămâne doar tăcere .

Dacă mă întrebi de copilărie , fericire , liniște , copaci și cărți  , povestesc despre bunica .

Cortina și Hublou

Anunțuri
Tentacule de voci

Ritual

Straniu de tot . Nu mai pot scrie . De fapt , pot scrie, dar nu am despre ce să scriu . Sau eu zic asta doar pentru că eu zic asta . Cineva ascultă aici muzică . Ha ha

Azi tu nu ai vrut să pornești și de aia eu azi stau undeva unde-i cam pustiu . Oameni aici nu sînt și asta-i ceva ușor bun . Ei au întrebat : Vrei loc la fereastră sau vrei loc lângă perete ? Și eu am ridicat o mână în sus și am realizat că nu m-au înțeles . Să stai la fereastra e destul de bine . Poți să strigi cât încape și poți chema păsări și frunze la diferite întâlniri . Păsările știu să asculte și frunzele tot știu să asculte . Toți știu să asculte , dar cel mai aiurea e că trebuie să știi ce să spui . Din 474747 de idei trebuie să găsești ceva care ar merge bine . Și de aia am ales eu locul de la fereastră pentru ca toate cuvintele să nu treacă prin selecția aia îndelungată .

Ieri am văzut cum pe umerii tăi stă o maimuță care-ți șoptește că nu poți fi sigur sau precis . Maimuța aia îți zice că te transformi în cineva cu mască neagră pe față . Ești tu oare atât de ratat încât să te supui ? Nu poți să fii tu ? Lasă totul . Nu încerca să crezi că-ți pasă . Nu plânge când pierzi foi sau cărți . Oricum foi mai există , cărți se mai scriu . Nu-i cazul să te plângi pentru că ai pierdut un copac . Păduri cresc și oamenii tot taie și taie copaci . doar nu vrei să plângi pentru orice copac ? Găsești tu altul , plantează unu .  Să nu fii trist pentru că ai pierdut o insulă pe care te-ai regăsit . Încă se poate zbura , vei găsi alta. Totul se reface . Pentru orice există altceva . Orice poți înlocui . Straniu că eu încă nu am înțeles asta . lol

Hublou

totul-i atât de frumos .

Ritual

Apasă și ascultă

Cu balenă în cap sau la cap ? Sau cu ambele ?

Atât de straniu să vezi cum încearcă să se schimbe totul , dar poate oricât să plouă în mare și marea-i tot sărată .  Vine apa peste tine  și tu încerci să o schimbi , aduci o găleată din tine și o arunci în tonele care nu-ți aparțin . Ești o idee așa de zburătoare și atât de dezordonată . Cum să schimbi marea ? lol . Câți au încercat și câți au aruncat speranța cu tot cu găleată . Până la urma oricum rămâne doar găleata în care tu îți vei lăsa totul și vei pleca . După aia vei fi asaltat de indiferență și așa vei ajunge undeva , presupun . Nu vei încerca să înțelegi sentimentele altor creaturi , dacă te-ai pune în locul lor , cu siguranță ți-ar fi greu să le faci să sufere . Ar fi ca și cum ți-ai face rău ție însuți .  Dar poate tu vii fără găleată ? Poate tu te arunci în apă ? Cu toată existența . Da .

,, – cum faci ?

– îi presez inima până nu mai poate să bată . ( nu era răspunsul așteptat ) „

Hublou

Apasă și ascultă

Ruine verzi

* floare verde *  N A M A S T E  * floare verde *


Prea des totuși . Prea des mă întrerupeam și mă întrerup ca să mă gândesc iarăși și iarăși la ce pierd și la ce am pierdut . Daaaaar , deja nu . Azi nu . Mâine nu . De azi , din momentul dat, de la ora 18:41 ( îmi place ora asta ? ) tu nu vei mai purta doliu ( după cum obișnuia să zică ,, Sphinx ”) după prezent , azi nu vei purta nici doliu după un trecut care n-a fost nicioadată prezent. De fapt , nu ai purtat doliu , dar frumos sună asta .

Știi cum sună sfâșierea de mătase între corp și arhitectura interiorului tău  ? Nici eu nu prea-mi pot imagina cum sună , dar cineva a zis că e ca și cum ai îmbrățișa ceva ce placi mult sau chiar iubești ( atât de aiurea senzația când scriu cuvântul ăsta ) . Dacă aș putea scrie muzică , aș prinde sunetul ăsta , dar nu l-aș scrie . Aș mai face și un cântec despre cum mai e foarte puțin timp până-n august , cum mai e foarte puțin timp până în noiembrie și despre cum maxilarul îți spune să nu mai râzi . Nu râde . Nu râde pentru că tu nu mă știi , dar crezi că spațiul dintre lună și aspirațiile tale poate fi completat . Tu cu mine , eu și cu tine , tu și eu am fost undeva unde noi nu ne amintim , dar ce contează ? cui îi pasă ? Dar de ce nu îți amintești ? Pentru că am decis eu să nu fie realitate asta . Pentru că realitate-i atât de simplă și tristă uneori și pentru că uneori , realitate-i atât de pretențioasă și nu acceptă nimic din ce-i spun și privește  în sus și-n jos atunci când eu vreau ca ochii ei să fie undeva la mijloc . See ? Realitate-i ceva asemănător lui Hal , ai telecomanda aia în mână și știi că o vei tasta oricând dacă ceva nu merge , dar când o apeși nimic nu se întâmplă . Hal , tu ai făcut asta ? Hal tace și nici măcar nu-și afișează textul . Da . Hal a decis că el nu mai vorbește . Hal ( e )atât de independent .

– bună , eu sunt tu despre care vorbeam mai sus . Eu sunt tu pentru că asta nu-i prima mea încercare de a construi o creatură imaginară . Și toate astea pentru că imaginile îți fură prezența și totul-i atât de wou  . Cred că am început să scriu despre perfecta mea antiteză , dar am realizat că tot eu sunt  , deeeeeeci nu mai scriu despre mine și toate astea pentru că degetele mele au o viață proprie și refuză să povestească despre plictiseala asta .

Hublou

a, uit . deja nu , plouă. yooy

Ruine verzi