Când nu și când da

Când nu mai mergem dar ne târâm printre copaci și ardem foi scrise despre schimbări, atunci lumea s-a schimbat. Când nu mai merge focul și schimbarea s-a epuizat . Ea încă mai este. Așa o adresare pentru oamenii care se transformă în schimbări: rog să nu mai schimbați alți oameni. Nu schimba oamenii pentru că nu mai am după ce visa și după ce mă ascunde când latră cineva din mine tot la mine.  Rog să mi se întoarcă sub aceeași formă lumea în care m-am instalat perfect.

Când da și când să nu.

Când să da e atunci când mori de fericire, dar tot exiști ca să mai trăiești în fericire. Să da atunci când să nu suna prea aiurea și să da atunci când nimeni nu-ți zice să da. Să nu vezi atunci când să nu e atât de evident. Să toate astea pentru că da sună atât de bine și atât de okay. Când toate altele-s prea nu okay. Nu-i evident oare?

Când vioara strigă și pianul  râde luna tot sus stă și draperiile tot ard în sunete pe care îți e milă să le recunoști drept ale tale. Uite așa stă treaba, refuzând voci și ignorând sunete. Dada. Am mai scris despre sunete ignorate și astăzi, exact ca și data trecută nu am înțeles cine mă știe . Hm

hublou