Responsabilă pentru umbră

O să te iau de mână, o să te ancorez la portul meu, pentru că tu ca și mine ești o persoană care nu are un port special și pentru că tu ca și mine ești singur pe lume. Indiferent de cât de mulți te doresc sau te resping. Nu o să mă limitez la întuneric, o să te las să aștepți până la 03:00 și o să te fac să iubești apa în care ai ajuns cu toată naivitatea și încrederea ta. O să-ți sărut ochiul stâng, mă apropii de nasul tău de parcă aș vrea să-ți înving tot curajul și tot trecutul. Și rămân așa pentru 5 minute. O să te prind și după o să te fac să vrei să fugi. Apoi te reîntorci și eu, eu nu știu. O să-ți încerc clavicula, o fur, o păstrez și nu știu ce rămâne din tine. Îți iau umbra, o închid în cartea pe care ai refuzat-o pentru că nu avea imagini, culoare. lol. O să te presor cu poezie din carte de fizică și o să zici că de la mine poți învăța.

Îți fur nebunia, prostia și tu rămâi cu lașitate și frica de a nu fi bună/bun. O să-mi vibreze și o să-mi urle în ochi mereu partea în care te refuzi de ceea ce înseamnă eu sau nu eu.  Nu știu cât de mult mai exiști. Te-ai risipit asemenea umbrelor albe, evanescente ale fumului. Și încă te risipești și încă o să te risipești.

Am izbucnit în râs pentru că am scris despre curaj și despre schimbare

Am izbucnit în râs pentru că te-am ancorat exact în momentul în care tu pe jumătate erai dusă/dus.

Hublou