Kashmiri și beatitudine

Am desenat cuvinte în aer, am făcut o poezie atmosferică și toate astea pentru a te elibera de rumegarea, reîntoarcerea neîncetată și dezordonată a unor reamintiri care nu lasă să se ivească decât niște umbre fracturate și mutilate.

Pătură scurtă ce ești tu, mereu nu ajungi. Mereu dacă acoperi capul, ies picioarele. Dar chiar dacă nu ajungi, ai cel mai urât frumos miros din lume și măcar aici nu poți să nu ajungi. Aici ești mereu și chiar dacă aici nu o să mai fii.

Tu-? tu-beatitudine?

Cortina

Anunțuri
Kashmiri și beatitudine

Responsabilă pentru umbră

O să te iau de mână, o să te ancorez la portul meu, pentru că tu ca și mine ești o persoană care nu are un port special și pentru că tu ca și mine ești singur pe lume. Indiferent de cât de mulți te doresc sau te resping. Nu o să mă limitez la întuneric, o să te las să aștepți până la 03:00 și o să te fac să iubești apa în care ai ajuns cu toată naivitatea și încrederea ta. O să-ți sărut ochiul stâng, mă apropii de nasul tău de parcă aș vrea să-ți înving tot curajul și tot trecutul. Și rămân așa pentru 5 minute. O să te prind și după o să te fac să vrei să fugi. Apoi te reîntorci și eu, eu nu știu. O să-ți încerc clavicula, o fur, o păstrez și nu știu ce rămâne din tine. Îți iau umbra, o închid în cartea pe care ai refuzat-o pentru că nu avea imagini, culoare. lol. O să te presor cu poezie din carte de fizică și o să zici că de la mine poți învăța.

Îți fur nebunia, prostia și tu rămâi cu lașitate și frica de a nu fi bună/bun. O să-mi vibreze și o să-mi urle în ochi mereu partea în care te refuzi de ceea ce înseamnă eu sau nu eu.  Nu știu cât de mult mai exiști. Te-ai risipit asemenea umbrelor albe, evanescente ale fumului. Și încă te risipești și încă o să te risipești.

Am izbucnit în râs pentru că am scris despre curaj și despre schimbare

Am izbucnit în râs pentru că te-am ancorat exact în momentul în care tu pe jumătate erai dusă/dus.

Hublou

Responsabilă pentru umbră

Regat de lumină

Îmi place să mă prefac că nu sunt bolnavă psihic. Îmi place să mă prefac că nu îmi bate sufletul în cap. Îmi place să mă prefac că am inima prea mică. Îmi place să ma prefac că nu am nevoie de nimeni, că am ajuns la fericire, că am atins fericirea. Îmi place să mă prefac că nu-mi ajung multe lucruri pentru fericire. Îmi place să mă uit în adâncuri și să-ți evit fața. Îmi place să ma prefac că urăsc, îmi place să ma prefac că-mi pasă, îmi place să ma prefac că sunt eu. Îmi place să ma prefac în tine. Îmi place să mă prefac în pământ, să te acopăr. Îmi place să mă prefac în soare să te ard frumos. Îmi place să mă prefac în coroană de flori din plastic, urât colorate,să stau lângă tine și vară și iarnă, să plângă lumea lângă noi și să spuna că ne-au iubit printre lacrimi. Vreau să-ți fiu coroană de flori. Vreau să-ți fiu copac uscat lângă garduri de fier uzat. Vreau să-ți fiu pământ greu sau cenușă ușoară. Vreau să nu-ți mai fiu nimic.

 

Hublou

Regat de lumină

Ușor

 Noi te priveam, te-am înconjurat de parcă erai chiar ploaia . Te-am înconjurat și te-am întrebat de unde vii și pentru cine vii. Ai spus că nu mai vezi capuri pe care te-ai întinde și nu mai vezi suflete ce te strigă . Ai spus toate astea de parcă le-ai scuipat, atât de suparată/supărat încât noi am crezut că vorbești chiar tu . Am crezut că asta e și tu nu vei reveni la vechile tradiții, după care așa mai mor oameni. Dar tu ai venit, dar ai venit sub altă formă. În zăpadă și în vânt . Și ești deja prea rece . Și ești deja prea dureroasă și ești deja așa cum nimeni nu te știe . Te-aș întreba de tine, de rece și de foc, dar asta ar suna aiurea și de unde să știu dacă îmi răspunzi sau scuipi tăcere? Ăh.

Și oare de ce tot eu pot să delirez de una singură când este atâta lume care poate ar vrea să mă asculte, sau tu tot crezi că nimeni n-are nevoie de mine și nimeni nici măcar nu ar irosi o scurtă privire pentru mine ? Uitasem că tu ești cea mai negativistă creatură pe care o știu, multe am uitat. Am uitat cum ziceai că nimic nu merge, că totul e în pământ sau rahat de ani buuuuni și eu mă uitam la mine și ziceam că nuuuu. lool. nuu Și azi  simt că tu adevăr spuneai, adevăr adevăr, adevar de la a vărui. Să văruim momente frumoase pentru ca să le putem reface în ceva mai frumos pentru că nimeni nu recunoaște că uneori frumos e doar frumos și nu e loc pentru altfel , să văruim capete pentru că noi vrem să vedem cât de bună este apa. Să facem lucruri albe. Pentru că în alb e bine, în alb e nimeni și în alb nici măcar tu nu ești. Și cât de bine e când tu lipsești și nu te mai găsești. Totuși am scris undeva, pe un perete un copac. Am scris un copac. Dacă-mi găsești copacul să-mi spui că ai găsit copacul.Să-mi spui de copac pentru că uneori schimbările sunt neînsuflețite și se trec repede. Se trec atât de ușor. Mult prea ușor.

Ori eu am probleme, ori ceilalți le au. Sau noi toți le avem pentru că eu una, nu le am.

Hublou

Ușor

Când nu și când da

Când nu mai mergem dar ne târâm printre copaci și ardem foi scrise despre schimbări, atunci lumea s-a schimbat. Când nu mai merge focul și schimbarea s-a epuizat . Ea încă mai este. Așa o adresare pentru oamenii care se transformă în schimbări: rog să nu mai schimbați alți oameni. Nu schimba oamenii pentru că nu mai am după ce visa și după ce mă ascunde când latră cineva din mine tot la mine.  Rog să mi se întoarcă sub aceeași formă lumea în care m-am instalat perfect.

Când da și când să nu.

Când să da e atunci când mori de fericire, dar tot exiști ca să mai trăiești în fericire. Să da atunci când să nu suna prea aiurea și să da atunci când nimeni nu-ți zice să da. Să nu vezi atunci când să nu e atât de evident. Să toate astea pentru că da sună atât de bine și atât de okay. Când toate altele-s prea nu okay. Nu-i evident oare?

Când vioara strigă și pianul  râde luna tot sus stă și draperiile tot ard în sunete pe care îți e milă să le recunoști drept ale tale. Uite așa stă treaba, refuzând voci și ignorând sunete. Dada. Am mai scris despre sunete ignorate și astăzi, exact ca și data trecută nu am înțeles cine mă știe . Hm

hublou

Când nu și când da

sfârșit de vară

Există oameni care nu îmbrățișează decât căni cu ceai fierbinte . Aceștia nu cunosc decât fericirea unei căni . Și asta-i trist sau nu ? Și eu zic că nu , nu-i trist . Dacă am trăi în căni de ceai , tu ai fi o lingură . Pentru că amesteci , agiți apa și după aia nu mai ești . Și nimeni nu știe unde dispari , sau te bagi în cutii negre cu panglici verzi sau agiți alte ape și alte bucăți de zahăr .

Există unele lucruri mărunte pe care le lași în urmă , clipe de viață aiurea ancorate în timp . Încerci să le ignori , dar aceste mici chestii urcă cap în cap și fac un lanț care te leagă de trecut și nimeni nu are nevoie de oameni în lanțuri .

Aș fi vrut și eu să fiu un zmeu , nu doar pentru a zbura . Pentru a fi copac , vânt , lună , zâmbet și sfoară . Zmeu pentru că un zmeu nu aparține nimănui . Și pentru ca să fiu pierdută , să nu fiu și să nu mă caute nimeni cu speranța că poate mă aduce vântul . Să opresc oameni , să-i fac să râdă , să-i fac să-și dorească zmeuri peste tot , să-i fac să-și dorească să fie zmeu . Să le amintesc de mare și de libertatea de care duc lipsă de când au refuzat-o . Aș fi un zmeu fără de pilot , ca o barcă cu echipaj adormit . Aș fi un zmeu prost făcut , cu aripi verzi pentru a te vedea pentru ultima dată . Pentru că n-am să te mai văd nicioadată , n-am să te mai aud strigându-mă . N-am să mai simt parfumul de cireși care te făcea stranie . N-am să-ți mai pot explica ce fac după școală , n-o să ne mai povestim nimic . N-ai să mai faci loc pentru pozele mele lângă pat . Vara n-ai să-ți mai porți umbrela florală pe care acum , o port eu . N-ai să mai fii .

Zmeu , e bine să fii zmeu .

Hublou

sfârșit de vară

Aparent

Aparent eu te vedeam . Te ajungeam, te întrebam și ziceai că nu ești tu . Aparent, lumea era așa cum o știai . Dar de fapt, nu mai poate fi cum a fost . Și nu erai pregătit să o uiți încă . Aparent, lucrezi zile întregi asupra unei luzii, dar erai în deplină realitate .

Imaginar, dar tot real și evident nimeni nu a acceptat că pleci . Ei ți-au plantat un copac , ți-au făcut o groapă și au depus lacrimi . Dar tu încă exiști . Ei zic că tu nu ești , ei zic că te-ai dus departe . Dar cine spune că ai murit ? Nimeni . De ce nu spun că ai murit dar zic că ai plecat ? De ce aiuresc cu toții când tot ce trebuie să facă e să nu mai spună că ai plecat .

Am spus că am reușit când tot ce am făcut ( atât de banal sună ) a fost să o dau în bară și de data asta . Când ei te întreabă cu atâta fericire : da ? Daaa ? Și tu privești cu atâta prostie și strecori un idiot de nu . Iată aici se manifestă aiureala . Și cel mai urât e că ai dezămăgit . Dar și mai urât e când ei zic că nu contează . Dar știi că probabil ai ucis o idee că poate ești și tu în stare de ceva frumos . Și doar acum asta te ucide , dar peste 2 ani , vei uita . Așa cum probabil alții nu ar face una ca asta .

Cât de multe nu ai citi despre oameni și relațiile dintre ei , la 24:16 eu tot lângă copac voi fi , tot aprinzând focul , tot încălzind o mână care cândva a salutat oameni , a lansat avioane , care cândva a verificat lumină , care cândva ți-a aparținut . Sau poate era doar atașată ?

Hublou

Aparent

Apariție .

Ziceai că străpungi armure de indiferență totală și când vezi că nu reușești , te urmăresc cum te târăști în patru labe înapoi în turmă .  Tu multe ziceai , dar câte lucruri au fost înțelese ? Iată ce e cel mai bun în toată chestia cu vorbitul . Nu înțelegi cine apucă să știe despre ce vorbești . De aia preferi să citești . Opera unui om ți-l dezvăluie . În realitățile sociale el îți arată doar suprafața . Suprafața aia superficială din care se alimentează atâția . Dar fără să treci prin ea e atât de aiurea. Aiurea pentru că atunci ai apărea tu superficial . Și atunci , ce fel de creatură ești tu dacă ignori ceea ce ești ? Am mai scris eu oare despre asta ? Nu am idee .  Cam prea des spun că nu am idee . Dar poate pe tine te supără când te urmăresc ? Probabil . hm.

Cât de aiurea trebuie să fii ca să ajungi să-ți fie frică de tine . Să nu știi cum vei proceda sau cum vei reacționa . Foarte stranii chestii se mai întâmplă când aștepți ceva foarte mult timp și când ajungi acolo , mori de frică , te urmăresc idei tâmpite în care te subestimezi și ajungi să fii cam nimic din ceea ce obișnuiai să fii . Și poate nu-i atât de straniu , dar e aiurea . Cum scapi de tine în așa momente ? lol Cum să urmărești altă existență când tu singur ești încă indecis ? Nu . Chiar lipsit de sens . În întregime . Și iată de unde se iau toți ? De unde vin așa oameni care nu acceptă pierderile ? De unde apar oamenii care-s pierduți și nu au pe nimeni care le-ar explica o simplă hartă ? De unde să știi că tu singur nu ești pierdut ? Și doar să scrii despre asta nu ajută . Nimic nu ajută . De ce unii când văd că scrii , te întreabă de ce te plângi ? Dar eu nu mă plâng . Eu doar fac ceva simplu care nu schimbă nimic . Doar astea  nu-s plângeri , nu ? După mine o plângere e ceva mai serios . Iată ! De unde apar oamenii care insistă să le explici de ce te plângi . Eu nu cred că cineva o face . Sunt doar cuvinte . Litere .

Eu iarăși am schimbat tema blog-ului și asta-i atât de straniu și nou . Plus la asta , în august , blogul ăsta împreună cu toți oamenii buni de aici a făcut un an . Un an de când eu am început să înțeleg că totuși , creaturile bune tot trădează , tot ucid și tot zboară prin locuri neidentificate .

Hublou

Apariție .

Întrebări .

Deci am fost nominalizată de către https://cestmoialina.wordpress.com/ ( mulțumesc) să răspund la întrebări bune .

  1. Cartea sau filmul?    Cartea
  2. Nisipurile de Aur sau Mamaia?    Acasă
  3. Un meci de fotbal sau un meci de tenis?  Tenis , dar de câmp.
  4. Wolverine sau Captain America?  Wolverine
  5. Blogul Danei Rogoz sau al lui Tudor Chirilă?  nu am idee
  6. Desene animate dublate sau subtitrate?  subtitrate
  7. City-break sau all-inclusive?  City-break , lol
  8. McDonald’s sau KFC?   None.
  9. Merlot sau Chardonnay? nu știu , haa
  10. Picnic sau grătar?  Picnic
  11. Un blog sau o știre?  Știre

Și am fost nominalizată și de https://blogganstein.wordpress.com/ ( yeey ) .

  1. Un vis mare, mare?  Eu nu prea visez.  Dar dacă aș visa mai des , aș fi mega fericită .
  2. De ce scrii?  Pentru că așa e foarte plăcut . Pentru că atunci când scriu mă cunosc și cunosc oameni buuuni.
  3. Ce faci când plouă?  Scot capul și mâna afară , îmi notez  că plouă , anunț toată casa și cei mai dragi oameni mie că plouă . da, destul de inutil .
  4. Cel mai amuzant film văzut?  Toate filmele de comedie în care joacă Jim Carrey
  5. Dacă n-ai fi fost om, ce ți-ai fi dorit să fii?  O carte mega bună sau cartea mea preferată .
  6. Cea mai faină zi pe care ai avut-o?   ow , nu am idee. Sunt mai multe la număr , nu pot decide .
  7. Viața pentru tine într-un cuvânt?  Cuvinte .
  8. De ce îți e cel mai frică?  Fluturi .
  9. Melodia pe care o asculți exagerat de mult zilele astea?  What a wonderful world.
  10. De ce te uiți la filme?  pentru că așa cunosc oameni .

 Și aici sunt întrebările mele pentru ceilalți .

  1. Cum alegi o carte ?
  2. Pași mici sau pași grăbiți ?
  3. Stele sau poezii ?
  4. Te atașezi de oameni ?
  5. Crezi că oamenii uită oameni ?
  6. Imagine sau cuvinte ?
  7. Ce crezi despre o voce ?
  8. Ai un număr preferat ?
  9. Îți place să urmărești ceasul ?
  10. Cum ai ajuns pe wordpress ?

https://potecidedor.wordpress.com/  https://dorotheaventer.wordpress.com/  https://samewhiteblue.wordpress.com/  https://romaniteuscate.wordpress.com/   https://visatorprinlume.wordpress.com/  https://illusionsstreet.wordpress.com/

https://amyboth.wordpress.com/

Atât de straniu asta .

Hublou

Întrebări .

Tentacule de voci

Totul merge de la sine  . Cel puțin asta spun toți . Ei zic : e firesc ca asta să se întâmple , e ok să nu accepți și e mega ok să schimbi ceva , dar să rămâi tot aici pentru că nu noi suntem cei care aleg cine rămâne lângă noi și cine pleacă de pe  pământ . Când trotuarele gem de lume și de gânduri murdare evocate de oameni și mai murdari , eu sunt în altă parte . Ca hipnotizată , ca pusă pe pilot automat . Ca și cum nimic nu s-a întâmplat , dar dacă ai întreba te-aș ucide în cuvinte . De fapt , greșit . Nu te-aș ucide , prea mulți pleacă de aici . Totul e parcă așa cum a fost și dacă e să mă opresc acum din tot ce fac , văd că nu e deloc cum a fost .Ceva în esență s-a schimbat , ceva nu mai durează , nu mai merge , nu mai este .

Și cel mai plăcut într-o viață e că ți se întâmplă lucruri, Ți se întâmplă să fii victimă , om fericit , creatură minusculă , personalitate cretină , copac verde din dreapta și uscat , mega uscat din stânga , ți se întâmplă să fii filă din carte pentru unii și filă din caietul de matematică pentru un pasionat de artă , să fii pagină goală pentru alții și perete scris până la refuz pentru mulți alții .  Simplu . Doar se întâmplă și uneori ai șansa să faci parte din lucruri și uneori să fii doar ochi cuminți așezați pe scaune albastre. Doar istorii se întâmplă . nu ? Se mai întâmplă să fii martor . Martor la trecerea oamenilor care  trasează o mulțime de linii diverse , traiectorii niciodată identice . Diferite de tot , așa încât să nu-ți fie simplu să treci în altă parte . Și să mă mai întrebe pe mine cineva de unde eu sunt lipsită de această formidabilă capacitate de a ..ă. suferi  . Să nu întrebi că rămâne doar tăcere .

Dacă mă întrebi de copilărie , fericire , liniște , copaci și cărți  , povestesc despre bunica .

Cortina și Hublou

Tentacule de voci